- muzicalitáte
- s. f., g.-d. art. muzicalitäţii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
muzicalitate — MUZICALITÁTE s.f. Caracter muzical; însuşirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. – Din fr. musicalité. Trimis de ana zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 MUZICALITÁTE s. 1. v. cantabilitate. 2. v. armonie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
cantabilitate — CANTABILITÁTE s.f. Însuşire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr o compoziţie vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică expresivă. ♦ Calitate a versurilor de a fi muzicale; muzicalitate. – Cantabil + suf. itate. cf. it. c a n t a … Dicționar Român
melodie — MELODÍE, melodii, s.f. Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului şi ale modulaţiei, pentru a alcătui o unitate cu sens expresiv. ♦ Compoziţie muzicală, cântec. ♦ fig. Sonoritate plăcută; armonie, muzicalitate. – Din ngr. melodía, it.… … Dicționar Român
sonoritate — SONORITÁTE, sonorităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi sonor. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet sau grup de sunete (caracteristice); nuanţă. 2. Proprietate a unor corpuri de a propaga şi de a amplifica sunetele; rezonanţă. – Din fr. sonorité, lat. sonoritas,… … Dicționar Român
armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… … Dicționar Român
eufonie — EUFONÍE, eufonii, s.f. Succesiune armonioasă de vocale şi de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [pr.: e u ] – Din fr. euphonie, lat. euphonia. Trimis de bogdang, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 Eufonie ≠ cacofonie Trimis de… … Dicționar Român